Karma şi reîncarnarea:
Meditaţia activează imensul potenţial al omului. Oprind
continuele agitaţii ale minţii şi învăţând-o pe aceasta să-şi
focalizeze puterea de concentrare se poate dobândi un control
asupra ei. A lua cunoştiinţă de propriile noastre gânduri contribuie
la dezvoltarea puterii de transmitere a acestora către ceilalţi. E
nevoie, totuşi, să fim foarte atenţi să emitem numai energie
pozitivă, vibrantă, amabilă, şi reverenţioasă. Ca să înţelegeţi de ce
e nevoie de o asemenea precauţie în emiterea gândurilor trebuie
să trecem în revistă problema Karmei şi a ideii de reîncarnare.
Există o lege fizică ce stabileşte că „ orice acţiune provoacă
o reacţie opusă de aceeaşi intensitate". „Faceţi
celorlalţi tot ceea ce aţi dori ca aceştia să facă pentru voi". Ambele
principii sunt exprimate în legea K a r m e i , sau a acuzei şi
efectului. Această lege acţionează ca un boomerang. Orice gând
sau faptă care provine de la o persoană se întoarce mereu la
aceasta. E posibil să nu se prezinte din nou sub aceeaşi formă, dar,
mai târziu, toată lumea are de înfruntat rezultatele propriilor ei
acţiuni. O persoană veselă şi generoasă obţine imediat în jurul ei
un răspuns de simpatie şi dragoste. Egoismul, dimpotrivă, e
automat respins de ceilalţi, pana când va învăţa să elimine din el
această calitate negativă. Aşa e legea! Reacţiunile karmice nu se
produc într-un mod imediat. Deseori, lecţiile nu se învaţă cu
uşurinţă şi atitudinile negative se pot prelungi timp de mulţi ani.
O singură viaţă nu este sufieientă pentru a atinge Perfecţiunea.
Toate persoanele se reîncarnează de mai multe ori. Acesta este
motivul aparentei inegalităţi între indivizi. Unii sunt săraci, iar
alţii bogaţi. Unii sunt veseli, iar alţii sunt trişti. Unii sunt sănătoşi,
iar alţii sunt bolnavi. Cauza acestor discrepanţe nu trebuie căutată
în vreun destin crud sau într-un Dumnezeu indiferent la soarta
oamenilor, ci în propria K a r m a .
Acum se poate pricepe de ce nimeni nu trebuie să se lase
înşelat de fakiri sau de negustorii de mantre magice şi de reţete de
iluminare instantanee. Aceşti falşi guru care preconizează o
realizare imediată a Adevărului absolut, în final nu aduc decât şi
o mai mare decepţie, pentru că fiecare om trebuie să înfrunte, mai
devreme sau mai târziu, efectele propriilor lui fapte.
Viaţa fiecăruia este propria lui responsabilitate. A invoca
dificultăţile sau circumstanţele nefericite, a da vina pe părinţi că
le-a lipsit o psihologie adecvată pentru educarea nostră, înseamnă
a ocoli abil problema. Numai şi numai când vom înţelege că
suntem prizonieri în propria noastră plasă şi când vom începe să
ne spiritualizăm vieţile, vom putea rupe roata naşterilor şi morţilor
noastre şi vom găsi pacea în uniunea cu Fiinţa.
Reîncarnarea nu este o credinţă exclusiv orientală. E un fapt
de viaţă la care se referă, într-o formă sau alta, aproape toate
principalele religii şi filosofii mistice. Investigaţiile au dat la
iveală că era o doctrină deja acceptată, mai puţin în anumite religii,
în epoca lui lisus şi este încă o parte integrantă a credinţelor
anumitor secte iudaice.
Biblia nu conţine nici un fel de condamnare a principiului
reîncarnării. Dimpotrivă, când Hristos a fost întrebat când se va
întoarce Ilie, a răspuns că Ilie s-a întors, referindu-se la loan
Botezătorul. Origene, care aparţine primei Biserici Creştine
Greceşti, a scris exact despre preexistenţa sufletului şi acest
concept a fost fundamental acceptat de Biserică până în sec. IV
după Cristos. Mai recent. Papa Pius XII l-a numit pe Origene
doctor al Bisericii Universale, prilej cu care îndemna,, dacă nu la
acceptarea, măcar la tolerarea învăţăturilor lui.
Dar reîncarnarea nu este numai un principiu abstract. Toată
lumea a experimentat memoriile vieţilor trecute într-un moment
sau altul al existenţei. Sunt acele persoane, acele locuri, acele
situaţii pe care avem impresia că le-am mai văzut şi altădată, deşi
luăm contact cu ele pentru prima oară în viaţă. Nu e chiar aşa de
rară senzaţia, umblând sau vorbind cu un necunoscut, că
experimentăm un misterios sentiment de familiaritate. Asta pentru
că e vorba de o persoană cunoscută în vieţile anterioare. La fel
putem spune şi despre anumite locuri. în anumite ocazii cineva se
trezeşte din vis părându-i extrem de familiar, deşi nu are nici o
legătură cu viaţa sau cu ambianţa din jur.
E vorba de un segment de viaţă trecută-care a apărut la suprafaţa
minţii ca să ajute karma prezentă Există multe metode de a elimina
incertitudinile karmice. Cu ajutorul diverselor tehnici meditative
ajungem să înţelegem cum operează mintea şi, în acest fel, se începe
un proces de creştere spirituală.
Tehnicile specifice utilizate depind de natura fiecărui
individ. în „Yoga“ , care în sanscrită înseamnă „uniune", există
patru căi principale. Raja-Yoga care e un sistem psihologic, bazat
pc concentrare şi mediaţie. Karma Yoga consta în eliminarea
egoului, şi a ataşamentului prin slujirea dezinteresată a celorlalţi.
Jnana-Yoga este o metodă, în care este folosit intelectul pentru
negarea supunerii faţă de lumea materială. Bhakti-Yoga este calea
uniunii cu divinul prin conversiunea emoţiilor în devoţiune.
Mai există de asemenea şi alte forme de Yoga. între ele,
Hatha-Yoga, care e în realitate un aspect din Raja-Yoga operând
cu energiile corpului astral, prin intermediul exerciţiilor,
posturilor fizice şi a meditaţiei asupra lui Kundalini. în acest
sistem, meditatorul se concentrează într-un sunet sanskiri specific
cu scopul de a linişti mintea şi a trezi energia pozitivă.
Se spune că cele mai multe sunt căile, dar Adevărul unul
singur. Fiecare individ trebuie să-şi urmeze propriul drum către
uniunea cu Izvorul Originar. Trebuie să avertizăm, totuşi, că a te
concentra excesiv numai asupra unei singure forme de yoga este
un fapt care poate duce la dezechilibru, inclusiv la fanatism.
Pentru a duce la bun sfârşit un progres stabil şi consistent,
meditatorul trebuie să îşi aleagă calea ce i se pare mai dragă, dar
mereu ajutându-se de tehnicile şi înţelepciunea celorlalte metode.
Echilibrul nu se poate menţine decât printr-o sinteză a tuturor
căilor Yoga.
A medita în ritm regulat determină mintea să devină din ce
în ce mai clară iar motivele din ce în ce mai pure. Subconştientul
eliberează o cunoaştere ascunsă care permite înţelegerea formelor
în care fiecare se ataşează de sine însuşi prin tabieturile şi
obişnuinţele zilnice. Amplificând în noi conştiinţa Universului şi
schimbând propria noastră relaţie cu ea, egoul începe să se dilueze
lent. La urmă, forţele superconştientc, sau intuitive, se eliberează,
dând loc unei vieţi de înţelepciune şi pace.
Meditaţia activează imensul potenţial al omului. Oprind
continuele agitaţii ale minţii şi învăţând-o pe aceasta să-şi
focalizeze puterea de concentrare se poate dobândi un control
asupra ei. A lua cunoştiinţă de propriile noastre gânduri contribuie
la dezvoltarea puterii de transmitere a acestora către ceilalţi. E
nevoie, totuşi, să fim foarte atenţi să emitem numai energie
pozitivă, vibrantă, amabilă, şi reverenţioasă. Ca să înţelegeţi de ce
e nevoie de o asemenea precauţie în emiterea gândurilor trebuie
să trecem în revistă problema Karmei şi a ideii de reîncarnare.
Există o lege fizică ce stabileşte că „ orice acţiune provoacă
o reacţie opusă de aceeaşi intensitate". „Faceţi
celorlalţi tot ceea ce aţi dori ca aceştia să facă pentru voi". Ambele
principii sunt exprimate în legea K a r m e i , sau a acuzei şi
efectului. Această lege acţionează ca un boomerang. Orice gând
sau faptă care provine de la o persoană se întoarce mereu la
aceasta. E posibil să nu se prezinte din nou sub aceeaşi formă, dar,
mai târziu, toată lumea are de înfruntat rezultatele propriilor ei
acţiuni. O persoană veselă şi generoasă obţine imediat în jurul ei
un răspuns de simpatie şi dragoste. Egoismul, dimpotrivă, e
automat respins de ceilalţi, pana când va învăţa să elimine din el
această calitate negativă. Aşa e legea! Reacţiunile karmice nu se
produc într-un mod imediat. Deseori, lecţiile nu se învaţă cu
uşurinţă şi atitudinile negative se pot prelungi timp de mulţi ani.
O singură viaţă nu este sufieientă pentru a atinge Perfecţiunea.
Toate persoanele se reîncarnează de mai multe ori. Acesta este
motivul aparentei inegalităţi între indivizi. Unii sunt săraci, iar
alţii bogaţi. Unii sunt veseli, iar alţii sunt trişti. Unii sunt sănătoşi,
iar alţii sunt bolnavi. Cauza acestor discrepanţe nu trebuie căutată
în vreun destin crud sau într-un Dumnezeu indiferent la soarta
oamenilor, ci în propria K a r m a .
Acum se poate pricepe de ce nimeni nu trebuie să se lase
înşelat de fakiri sau de negustorii de mantre magice şi de reţete de
iluminare instantanee. Aceşti falşi guru care preconizează o
realizare imediată a Adevărului absolut, în final nu aduc decât şi
o mai mare decepţie, pentru că fiecare om trebuie să înfrunte, mai
devreme sau mai târziu, efectele propriilor lui fapte.
Viaţa fiecăruia este propria lui responsabilitate. A invoca
dificultăţile sau circumstanţele nefericite, a da vina pe părinţi că
le-a lipsit o psihologie adecvată pentru educarea nostră, înseamnă
a ocoli abil problema. Numai şi numai când vom înţelege că
suntem prizonieri în propria noastră plasă şi când vom începe să
ne spiritualizăm vieţile, vom putea rupe roata naşterilor şi morţilor
noastre şi vom găsi pacea în uniunea cu Fiinţa.
Reîncarnarea nu este o credinţă exclusiv orientală. E un fapt
de viaţă la care se referă, într-o formă sau alta, aproape toate
principalele religii şi filosofii mistice. Investigaţiile au dat la
iveală că era o doctrină deja acceptată, mai puţin în anumite religii,
în epoca lui lisus şi este încă o parte integrantă a credinţelor
anumitor secte iudaice.
Biblia nu conţine nici un fel de condamnare a principiului
reîncarnării. Dimpotrivă, când Hristos a fost întrebat când se va
întoarce Ilie, a răspuns că Ilie s-a întors, referindu-se la loan
Botezătorul. Origene, care aparţine primei Biserici Creştine
Greceşti, a scris exact despre preexistenţa sufletului şi acest
concept a fost fundamental acceptat de Biserică până în sec. IV
după Cristos. Mai recent. Papa Pius XII l-a numit pe Origene
doctor al Bisericii Universale, prilej cu care îndemna,, dacă nu la
acceptarea, măcar la tolerarea învăţăturilor lui.
Dar reîncarnarea nu este numai un principiu abstract. Toată
lumea a experimentat memoriile vieţilor trecute într-un moment
sau altul al existenţei. Sunt acele persoane, acele locuri, acele
situaţii pe care avem impresia că le-am mai văzut şi altădată, deşi
luăm contact cu ele pentru prima oară în viaţă. Nu e chiar aşa de
rară senzaţia, umblând sau vorbind cu un necunoscut, că
experimentăm un misterios sentiment de familiaritate. Asta pentru
că e vorba de o persoană cunoscută în vieţile anterioare. La fel
putem spune şi despre anumite locuri. în anumite ocazii cineva se
trezeşte din vis părându-i extrem de familiar, deşi nu are nici o
legătură cu viaţa sau cu ambianţa din jur.
E vorba de un segment de viaţă trecută-care a apărut la suprafaţa
minţii ca să ajute karma prezentă Există multe metode de a elimina
incertitudinile karmice. Cu ajutorul diverselor tehnici meditative
ajungem să înţelegem cum operează mintea şi, în acest fel, se începe
un proces de creştere spirituală.
Tehnicile specifice utilizate depind de natura fiecărui
individ. în „Yoga“ , care în sanscrită înseamnă „uniune", există
patru căi principale. Raja-Yoga care e un sistem psihologic, bazat
pc concentrare şi mediaţie. Karma Yoga consta în eliminarea
egoului, şi a ataşamentului prin slujirea dezinteresată a celorlalţi.
Jnana-Yoga este o metodă, în care este folosit intelectul pentru
negarea supunerii faţă de lumea materială. Bhakti-Yoga este calea
uniunii cu divinul prin conversiunea emoţiilor în devoţiune.
Mai există de asemenea şi alte forme de Yoga. între ele,
Hatha-Yoga, care e în realitate un aspect din Raja-Yoga operând
cu energiile corpului astral, prin intermediul exerciţiilor,
posturilor fizice şi a meditaţiei asupra lui Kundalini. în acest
sistem, meditatorul se concentrează într-un sunet sanskiri specific
cu scopul de a linişti mintea şi a trezi energia pozitivă.
Se spune că cele mai multe sunt căile, dar Adevărul unul
singur. Fiecare individ trebuie să-şi urmeze propriul drum către
uniunea cu Izvorul Originar. Trebuie să avertizăm, totuşi, că a te
concentra excesiv numai asupra unei singure forme de yoga este
un fapt care poate duce la dezechilibru, inclusiv la fanatism.
Pentru a duce la bun sfârşit un progres stabil şi consistent,
meditatorul trebuie să îşi aleagă calea ce i se pare mai dragă, dar
mereu ajutându-se de tehnicile şi înţelepciunea celorlalte metode.
Echilibrul nu se poate menţine decât printr-o sinteză a tuturor
căilor Yoga.
A medita în ritm regulat determină mintea să devină din ce
în ce mai clară iar motivele din ce în ce mai pure. Subconştientul
eliberează o cunoaştere ascunsă care permite înţelegerea formelor
în care fiecare se ataşează de sine însuşi prin tabieturile şi
obişnuinţele zilnice. Amplificând în noi conştiinţa Universului şi
schimbând propria noastră relaţie cu ea, egoul începe să se dilueze
lent. La urmă, forţele superconştientc, sau intuitive, se eliberează,
dând loc unei vieţi de înţelepciune şi pace.