Frica-o boala cumplita

Frica este un mare flagel uman.Frica este un gand negativ;inamicul cel mai aprig care se manifesta prin forme variate precum:frica de moarte,de boala,de critica societatii,de personaje fabuloase,de pierdere a bunurilor materiale, etc.Frica distruge bunastarea si prosperitatea vietii il face pe om nefericit si-i provoaca numai necazuri.Este necesar sa eliminam orice fel de frica.Frica se datoreaza iluziei si atasamentului fata de corpul fizic,grosier,rezultat direct al ignorantei omului in aceasta lume. Acela care va realiza natura efemera a corpului fizic si ca nu ne putem identifica cu acesta,se va putea elibera treptat de orice frica.Frica impreuna cu superstitiile negative genereaza slabiciuni mentale.Calmeaza avalansa de ganduri din minte!O minte calma inseamna mult curaj,care isi are radacinile in insasi esenta creatoare a spiritului.Ideea ca esti constiinta nemuritoare care transcede imensitatea timpului si a spatiului poate distruge cu eficienta orice urma de frica.Aceasta este o modalitate fara gres,un remediu universal pentru cumplita boala:frica.Meditati asupra faptului ca sunteti nemuritori si plini de curaj.Treptat frica va dispare.Dezvoltati virtuti pozitive contrare fricii (bunastare,fericire,curaj) si aceasta se va risipi.Pentru cel ce se straduieste sa atinga sucesul,fericirea si prosperitatea in viata, invariabila piatra de incercare o constituie capriciile mintii.O minte nedisciplinata si imprastiata face dintr-un om un instrument docil aflat la discretia viciilor,toanelor si tentatiilor de orice fel.Eliberarea de temeri,frici  poate duce la un control al mentalului care odata obtinut ne asigura cu usurinta succesul in aproape orice domeniu de activitate, oferindu-ne capacitatea de a depasi rapid dificultatile acestei vieti.Oamenii puternici raman cei cu idei benefice ferm ancorate in constiinta!

Descopera puterea creatiei!

http://www.youtube.com/watch?v=0FcgxRN3ptQ&feature=shar

Paraziţi şi Toxine

 Efectul secundar de restaurare a sănătăţii perfecte,este câştigarea accesului la potenţialul  nelimitat al minţii!
În afară de bacterii prietenoase, există şi alţi "prieteni", care trăiesc fericiţi în corpurile noastre.
Ştiinţa medicală le numeşte paraziţi. Activitatea lor într-un corp sănătos, est limitată la intestine, care strict vorbind, sunt în afara corpului propriu-zis.În special, oamenii găzduiesc "bacterii intestinale plate ( fluke fasciolopsis buskii).Fluke înseamnă "plat" , pentru că aparţine unei familii de viermi plaţi. Dacă mâncaţi carne şi alte produse de origine animală, aţi putea avea mulţi paraziţi, ca de exemplu Eurytrema, parazit pancreatic de bovine.Pentru a se multiplica, aceşti paraziţi trebuie să treacă prin anumite etape. Un corp pur şi sănătos, poate să presimtă aceste etape, expulzând ouăle înainte de a avea timp de eclozare şi prin urmare, am putea trăi în simbioză cu "prietenii" noştri, deoarece populaţia lor este limitată. Cu toate acestea, dacă în corpul nostru avem toxinele numite solvenţi, atunci pot să apară unele procese foarte speciale. Exemple de solvenţi sunt : benzenul şi toate tipurile de alcool (propylic, alcool de lemn), toluen, xilen etc. Ficatul, rinichii şi alte organe care purifică sângele în corpul nostru, sunt suprasolicitate cu cereri pentru procesarea solvenţilor de mai sus, împreună cu alte toxine luate cu alimente noastre, şi acele organe nu sunt în măsură să detecteze şi să
omoare paraziţii în stadiile de larve, fapt care permite acestor paraziţi să circule prin fluxul de sânge al întregului corp. În plus, existenţa solvenţilor, forţează mii de ouă de paraziţi să fie clocite prematur. Bacterii în diferite stadii cresc şi se multiplică pretutindeni în jurul corpului, ataşându-se în orice organ în care există condiţii favorabile.
Unele dintre consecinţele posibile sunt enumerate mai jos :
Alcolul Propilic1) : se acumulează în ficat. Bacteriile adulte ocupă ficatul, dar ouăle şi larvele în diferite stadii circulă şi cresc peste tot în corpul tău, care produce cantităţi excesive de hormoni de puternică creştere celulară, forţând celulele din organe să se dividă. Acest lucru este exact ceea ce ştiinţa noastră medicală numeşte cancer. În procent de 100% pacienţii cu cancer au alcol propilic în corpurile lor. Alcoolul de Lemn (methanol) 2) : se acumulează în pancreas şi în ochi. Locul favorit pentru bacterii adulte devine pancreasul. Activitatea lor provoacă diabetul. În procent de 100% persoanele cu diabet, au methanol lemn în pancreas.
Benzenul: acesta este un solvent extrem de toxic (comparabil în toxicitatea cu uraniul radioactiv) care se acumuleaza in glanda timus, pe care o deteriorează treptat. Bacteriile adulte colonizează glanda timus, care apropo, produce celulele T, identificate de Ştiinţa noastră Medicală, ca fiind legate de funcţiile sistemului imunitar. Activitatea bacteriilor, reduce treptat capacitatea timusului de a produce celule, caz în care,
sistemul nostru imunitar poate eşua complet.. În profesia medicală, numărul scăzut de celule T este numit SIDA (Sindromul Imunodeficienţei Dobândite). În procent de 100%,pacienţii cu SIDA au benzen în glanda lor timus. Dacă aveţi cea mai mică cantitate de benzen acumulată în timus, sistemul imunitar este afectat şi te imbolnaveşti mai frecvent.Toluenul 3 ) şi X ilenul 4) merg la creier. Bacteriile adulte colonizează creierul şi
dezvoltă boala Alzheimer.Solvenţi în prostată: Bacteriile adulte colonizează prostata şi dezvoltă prostatita  cronică. În cazul uterului, prezenţa bacterilor adulte dezvoltă endometrioza , etc , etc .Cele prezentate mai sus, sunt numai câteva exemple din multele boli provocate de existenţa diferitelor toxine în corpul nostru, după ce prietenii nostri paraziţi au profitat de el.Curioşii, pot găsi mai multe detalii, sute de istorii de cazuri clinice, precum şi căile de atac propuse de oamenii de ştiinţă medicală, în cele două cărţi pentru deschiderea minţii, scrise de Regher Hulda Clark . Dr., ND, " Un leac pentru toate tipurile de cancer cu istoriile a 100 cazuri", şi " Un leac pentru HIV şi SIDA cu istoriile a 70 de cazuri" ambele enumerate în Bibliografie.Tehnica pe bază de plante, a Vechilor Indieni Americani, pentru sprijinirea eliminării paraziţilor din corpul uman, este prezentată în anexa A la prezenta carte(preluată după Regher Hulda Clark )
Unde sunt Toxinele ?
Se pune o întrebare logică : cum este posibil ca toate acele lucruri urâte să intre în trupurile noastre ? De unde  au venit? Cu siguranţă n-a fost intenţia noastră de a ingera nici una dintre ele, indiferent de concentrare. Din nou, în această carte nu pot oferi o listă completă, aşa că vă dau doar câteva sugestii şi exemple.Produse comune, care pot să conţină alcolul propilic, sunt produsele cosmetice,parfumurile, deodorantele, şamponul, sprayul de păr, apa de gură, loţiunile de corp,uleiurile vegetale, antisepticele, cremele de bărbierit şi alcoolul pentru frecţie. De asemenea, alcolul propilic este listat pe etichetele produsului ca propanol sau izopropanol. Orice compus având secvenţa “etyl butyl,propyl etc" în nume, ar trebui să trezeasca suspiciunea voastră.
Benzenul este atât de ucigător, încât ar trebui să fie total absent din mediul nostru.Cu toate acestea, urme de benzen pot fi găsite în multe produse, variind de la apa îmbuteliată, la pasta de dinţi şi guma de mestecat. Benzenul nu este adaugat în mod intenţionat în orice produs alimentar. Cu toate acestea, este utilizat în procesul de extragere de aditivi alimentari, ca aromă şi ca agent de curăţare.Cele mai multe produse cu adaos de arome sau extracte, conţin potenţial urme de benzen.Un exemplu tipic, este un extract din frunze de mentă, acea mentă folosită în pasta de dinţi, în guma de mestecat şi la patiserie. Orice produs care conţine diferite extrase alimentare şi / sau arome, potenţial conţine urme de benzen. O logică simplă ne spune că ar trebui să evităm astfel de alimente.De asemenea, benzenul este adaugat în benzina fără plumb.Xylenul, toluenul şi alţi solvenţi, sunt utilizaţi în vopsele, agenţi de curăţare,benzină, creioane de marcat (marker) şi alte produse de consum. Desigur, voi nu mâncaţi astfel de produse, dar puteţi respira solvenţi în plămâni. Este destul de logic, că ar trebui să evitaţi inhalarea a oricăror solvenţi. Pentru exemple suplimentare, mergeţi la
bibliotecă şi inspectaţi dicţionarul produselor chimice. Uitaţi-vă la solvenţii enumeraţi mai sus şi citiţi în ce cantităţi sunt fabricaţi şi modul în care sunt utilizaţi în industria alimentară. Pregătiţi-vă pentru un şoc !!!!
Mercurul, este unul dintre cele mai toxice metale, pentru corpul nostru. Aceasta afectează în mod direct, cele mai multe funcţii ale creierului. Totuşi, a fost folosit de zeci de ani sub formă de plombe dentare. Pentru că mercurul este eliberat uşor din amalgam, aceste plombe acţionează practic ca nişte bombe toxice în timp. În
Bibliografie găsiţi mai multe detalii.Fluorul este foarte toxic şi ani de zile a fost folosit ca otravă contra şobolanilor. Cu toate acestea, cea mai mare parte a apei municipale în SUA, Australia şi multe alte ţări,
este otravită cu el. Singurul oraş mare din Australia cu apă fără fluorură, este Brisbane şi destul de interesant este faptul că copiii din Brisbane au cei mai sănătoşi dinţii din ţară.Este puţin cunoscut faptul, că în 1990-1991, patruzeci de stomatologi din SUA a dat în judecată Asociaţia Americană a Dentiştilor, pentru dezinformarea publicului şi a dentiştilor profesionişti, despre efectele şi gradul de otrăvire al amalgamului şi fluorurei (NEXUS Vol. 2 nr 02.2.1991).Din cele câteva exemple enumerate mai sus, devine destul de clar faptul că evitarea completă a toxinelor poate fi destul de dificilă, dacă nu chiar imposibilă. Cu toate acestea, este foarte posibil ca noi să luăm măsuri de precauţie şi să ne schimbăm stilul de viaţă prin:
• reducerea consumul de otrăvuri,
• ajutând corpul nostru în procesele sale naturale de purificare naturale, iar în
capitolele următoare voi arăta cum puteţi face acest lucru.
Detoxificarea, o condiţie pentru Sănătate
Informaţiile prezentate în capitolele anterioare, sprijinite de observaţii clinice sincere, indică fără îndoială că motivul suprem pentru toate bolile, este otrăvirea corpului nostru, dincolo de capacitatea sa de a neutraliza otrava. Orice altceva, indiferent cât de complicat ar fi, care implică alte creaturi vii sau nu (bacterii, paraziţi etc.) sunt numai o consecinţă.De asemenea am constatat, că otrăvirea corpului nostru este în mare măsură
provocată de propria noastră ignoranţă, sau de dezinformare. Deci, în corpul nostru avem o combinaţie nespecificată de toxine. Ce trebuie să facem?Răspunsul este pur şi simplu următorul : în primul rând detoxifierea corpului, şi nu mai continuaţi să-l otrăviţi din nou!
Scapă cât mai repede de toxine şi cât mai eficient posibil. Procedând astfel şi purificând corpul vostru, restabileştii puterile naturale de vindecare ale corpului. În acest fel, sistemul tău minte-corp, va fi capabil să se vindece rapid, cu efort minim din partea ta şi cu o atenţie conştientă minină.Acesta este primul pas şi cel necesar pentru adevărata vindecare.

CORPUL FIZIC-VINDECAREA TRUPULUI ÎNCEPE CU VINDECAREA SUFLETULUI

Corpul fizic e format din trei părţi principale: celule şi două lichide (sânge şi limfă). Sângele alimentează cu ''hrană'' toate celulele din corpul nostru, iar limfa preia toxinele rezultate în urma simplei funcţionări a celulelor şi le duce la organele de detoxifiere (piele, ficat, rinichi), pentru a le scoate din corp. Un nou-născut, pentru a creşte, are nevoie de două lucruri vitale: să fie hrănit şi să i se schimbe scutecele :). Exact la fel e şi cu celulele noastre. Ele au nevoie de hrană (prin sânge) şi de detoxifiere (prin limfă). Lichidul acesta "uleios" şi mai vâscos decât sângele, care preia toxinele din celule, are o problemă: este staţionar în corpul nostru, nu este împins/pompat - asemenea sângelui de către inimă -. Iar pentru a-l mişca, este nevoie de mişcare fizică - mişcarea muşchilor îl pune în mişcare -. Acesta este motivul pentru care transpir imediat ce încep să alerg, de exemplu. Sistemul limfatic începe să se mişte, toxinele sunt duse la cel mai mare organ de detoxifiere, pielea, şi aceasta le elimină foarte uşor. Creierul nostru, pancreasul, ficatul, pielea, tot corpul uman..... e ''o grămadă'' de celule.
Sângele are un ph de 7,35 - 7,45: aşa a fost creat, aşa trebuie să rămână! În aproximativ patru minute, corpul trebuie să ridice valorile ph-ului la aceste valori, indiferent de situatie; altfel, viaţa ar înceta în corpul acesta. Fructele şi legumele consumate în stare crudă acidifică sângele fffff puţin. Aceleaşi legume, însă, gătite induc o aciditate mai mare sângelui nostru, iar preparate altfel decât prin fierbere şi coacere, îl acidifică şi mai mult. Proteina animală induce o aciditate şi mai mare. Alimentele superprocesate şi rafinate (bomboane, dulciuri, sucuri acidulate, cafea) induc sângelui o aciditate extrem de mare!
Cum spuneam, sângele are la dispoziţie patru minute să ajungă la un ph de 7,35; dacă are puţină aciditate de neutralizat, acesta va folosi baze din corpul nostru (calciu şi magneziu luate direct din oase şi dinţi), aceasta ducând în timp la slăbirea densităţii osoase. Problema mai mare e când aciditatea este foarte mare şi corpul nu mai poate, în patru minute, să ridice ph-ul sângelui. Spuneam mai devreme că sângele alimentează şi e în contact permanent cu toate celulele din corpul nostru. Ce poate face ca să scape rapid de aciditate şi să rămână alcalin???? ........Aruncă toată aciditatea pe celule!!!!!!! Şi la multi dintre noi face aceasta de trei ori pe zi :(.
Starea normală a celulelor noastre e una alcalină. Într-un mediu aerob (cu oxigen), fiecare celulă îşi produce energia prin mitocondrii (supranumite şi "uzine energetice", deoarece conţin enzimele oxido-reducătoare necesare respiraţiei. Respiraţia produce energia necesară organismelor, iar această energie este înmagazinată în moleculele de ATP. Mitocondriile au material genetic propriu - ADN mitocondrial -, care conţine informaţia genetică necesară sintezei enzimelor respiratorii), oxigenul, glucoza şi fructoza fiind esenţiale!
Acum, imaginaţi-vă că sângele scapă zilnic de excesul de aciditate, aruncând-o pe celule. Celula sănătoasă devine astfel un mediu foarte acid, unde oxigenul este în cantităţi foarte mici. Acum, ea are doar două variante: ori să moară, ori să se transforme. De obicei se transformă........ şi devine o celulă care se adaptează mediului fără oxigen, învăţând să trăiască într-un mediu anaerob, producându-şi energia prin fermentaţie. Aceasta este celula canceroasă. Lucrul acesta nu trebuie să ne sperie; toţi avem între 1.000 şi 10.000 de celule canceroase, zilnic, în corp. Sistemul imunitar şi globulele albe le distrug, însă. În cazul acesta, se ridică întrebarea: "Atunci, de ce cancerul face aşa mari ravagii? De ce nu sunt protejaţi toţi de propriul sistem imunitar şi de globulele albe proprii??"

Aici e partea interesantă: celulele au o inteligenţă proprie. Celula aceea, când devine canceroasă, ştie că va fi decimată de globulele albe şi găseşte o cale să se facă invizibilă pentru sistemul imunitar: se înveleşte cu nişte celule normale şi sănătoase care aparţin corpului (celule trofoblaste) şi astfel, sistemul imunitar nu vede ce e înăuntru.
Exact acelaşi lucru îl mai întâlnim undeva în natură. Fetusul, în corpul mamei, e format din cromozomi de la ambii părinţi. Dacă sistemul imunitar al mamei l-ar vedea, l-ar ataca imediat. În 1902, John Beard, profesor de embriologie la Universitatea din Edinburgh, Scoţia, scria un articol publicat în jurnalul medical Lancet, în care declara că între celulele canceroase şi anumite celule preembrionare caracteristice fazei iniţiale a gravidităţii, nu există nicio diferenţă.
Celulele stem sunt nişte celule din care se poate forma orice. Din această cauză, 80% dintre ele se găsesc în ovare şi testicule (pentru a crea viaţa) şi 20% în restul corpului (pentru a reface orice fel de ţesut, în caz de accident).
Beard a observat că placenta (care e, de fapt, formată din celule trofoblaste) seamănă aproape identic cu celulele canceroase. Iar placenta creşte exploziv în primele trei săptămâni de sarcină, după care se opreşte din creştere. De ce? Pancreasul copilului începe să funcţioneze după a treia săptămână de sarcină, producând o enzimă numită "tripsină". Şi se pare că această enzimă opreşte din creştere placenta. Până în a noua lună, creşterea placentei este foarte lentă. În luna a noua pancreasul fătului, care lucrează deja la capacitate maximă, împreună cu pancreasul mamei, produc această enzimă în cantităţi suficient de mari încât să găurească placenta. Odata placenta perforată, lichidul amniotic iese (se rupe apa) şi sistemul imunitar vede ce se "ascunde" acolo, declanşând imediat durerile naşterii; practic, îl dă afară pe ''parazit'' :))).
Tripsina, în afara faptului că digeră celulele trofoblaste (placenta), mai face ceva: digeră proteina animală. Cu o dietă omnivoră, în care unii dintre noi trimit cantităţi mari de tripsină spre digestia alimentelor de trei ori pe zi şi mai au şi pancreasul slăbit, acesta nu produce tripsină suficientă nici pentru digestie, ... deci cum va mai putea distruge învelişul (placenta) cu care celulele canceroase s-au ascuns de sistemul imunitar?...... Acesta este motivul pentru care creşterile tumorale depind atât de mult de ''stilul de viaţă'' şi de obiceiurile alimentare.
Se pare că celulele canceroase au nevoie de zece (!!!) ani de divizări şi multiplicări, ca să poată fi observate cu aparatele medicilor şi pentru ca aceştia să pună diagnosticul "cancer în faza I". Dacă în aceşti zece ani ţinem câteva posturi în care să nu mâncăm, o perioadă, nimic de origine animală, toată tripsina disponibilă va merge şi va digera învelişul celulelor canceroase, care vor deveni astfel vizibile pentru globulele albe, iar acestea vor fi capabile să-şi îndeplinească rolul. După un post, Dumnezeu ne poate vindeca de cancer şi noi nici să nu ştim aceasta.
Chimioterapia si radioterapia, ce fac???? Omoară celule canceroase!!!!! Fff bine, până aici.... Omoară, însă, şi celule sănătoase??!!! Haideţi să trecem cu vederea aceasta...... Dar fiţi atenţi: ele PARALIZEAZĂ GLOBULELE ALBE!!!!!!!! Dupa prima şedinţă de chimioterapie acestea nu mai luptă, deci nu ne mai putem baza pe sistemul imunitar. Acum intră în scenă ''medicamentele'' lui Dumnezeu. În multe fructe şi legume există nişte ''coloranţi''. Aceşti coloranţi sunt, de fapt, nişte otrăvuri foarte puternice pentru celulele canceroase. Colorantul negru (resveratrolul) e cel mai potent, urmat de colorantul roşu şi de cel galben.
Să vedem modul de funcţionare!!! ..... Celulele canceroase sunt foarte ineficiente în a-şi produce energia, întrucât o produc prin fermentaţie, deci au nevoie de mult zahăr ca să crească. Din 20 în 20 de minute, vom alimenta celulele canceroase cu acest zahăr. Dar consumând zahărul dintr-un fruct de culoare neagră, concomitent cu consumarea zahărului, celulele canceroase vor consuma şi resveratrolul şi vor muri pe capete. Primul lucru l-am făcut; mai avem de făcut încă două. Celula aceea canceroasă am distrus-o şi acum, în locul ei, e un lichid foarte toxic. Aceastî otravă trebuie scoasă cumva din organism. Aici intervine sistemul limfatic!! Există două alimente care pun în mişcare limfa: lămâia şi echinaceea. Consumul a 3-4 lămâi stoarse şi diluate cu apă, zilnic, şi a 2-3 linguriţe de pulbere de echinaceea vor asigura mişcarea sistemului limfatic, care va prelua lichidul acela foarte toxic şi îl va duce în ficat.
Ficatul amestecă această otrava cu bila şi o varsă în intestin, de acolo merge în colon şi aşteaptă să fie eliminată. Aici mai apare o problemă: deoarece colonul reabsoarbe apa, el va reabsorbi şi otrava şi o va reintroduce în ficat. Aceasta măreşte riscul de ciroză la ficat.
Soluţia salvatoare ar fi să forţăm cumva ficatul să îşi verse bila mult mai des şi apoi să scoatem imediat din intestine lichidul acela toxic. Clismele cu cafea, exact asta fac!!! Dacă bem cafeaua, aceasta stimulează rezervele de glicogen din ficat şi ne dă un boost de energie - stimulată!! -, dar dacă o folosim ca şi clismă, aceasta stimulează ficatul să îşi verse bila (cu toxinele rezultate din fostele celule canceroase), bila se amestecă cu cafeaua în intestin şi colon şi este eliminată imediat din organism.
Acesta este ciclul: 12 ore de flux continuu de resveratrol şi zahăr în sânge, apoi 12 ore de post (peste noapte), prin care înfometăm, până dimineaţa, celulele canceroase. Apa cu lamaie şi echinaceea duc - prin mişcarea limfei - otrăvurile în ficat, iar clismele cu cafea din oră în oră asigură eliminarea toxinelor cât mai repede posibil, nelăsându-le să se reabsoarbă.
Iar acum, în încheiere, o părere personală - dacă vreţi, o credinţă a mea -: TOT CEEA CE AM SCRIS PÂNĂ ACUM E INUTIL, DACĂ NU INTERVINE ÎNAINTE VINDECAREA SUFLETEASCĂ, EMOŢIONALĂ !!!
... După ce oamenii apelează la toţi doctorii, fac tot felul de chimioterapii - care, în sine însele, sunt pentru a "omorî" trupul (pe lângă celulele canceroase sunt omorate și celule sănătoase) - şi după ce le încearcă pe toate, abia atunci acceptă oferta lui Dumnezeu de vindecare, prin "medicamentele" Lui: pentru SUFLET - credință, dragoste şi iertare, iar pentru TRUP - plante şi fructe vii. În multe cazuri, prin binecuvântarile lui Dumnezeu corpul reîncepe să funcţioneze şi să se regenereze, chiar dacă este atât de otrăvit de ură, invidie, neiertare, ... stil de viaţă şi alimentaţie necorespunzătoare. Dumnezeu vindecă sufletul ruinat ... şi salvează şi trupul - de multe ori, şi mai ruinat -, restaurând astfel o mare parte a fiinţei umane ...
Condiția este, El nu poate reface trupul, atâta timp cât Tu nu te preocupi să-ți refaci, mai intâi, sufletul ! S-a demonstrat ştiinţific că emoţiile şi sentimentele negative acidifică sângele şi pot aduce un dezechilibru în metabolism.
Nu uita, planul Lui funcționează astfel: VINDECAREA TRUPULUI ÎNCEPE CU VINDECAREA SUFLETULUI !!!

Dr.Dorin Dragos:Fundamentele medicinei naturale-Principii generale

Boala este o atentionare - ne semnalizează ca incalcam armonia universala. Mai mult chiar, ne arata in ce mod si in ce privinta o facem. Nu este o pedeapsa nemeritata, ci consecinta faptelor si a atitudinilor noastre. Ne oglindeste defectele. Ne reflecta erorile. Ne pune fata in fata cu noi insine.Nu este un accident, nu este o intamplare, nu este ceva strain, ci ne reprezinta. Ne indeamna sa ne sesizam neajunsurile si sa ne ascultam imboldurile profunde ale sufletului. Prin urmare, vindecarea nu este posibila decat in momentul in care ne constientizam hibele si ne mobilizam pentru a le transforma in calitatile corespondente (de exemplu, teama este o caricatura a prudentei, mania o distorsiune a pasiunii, lenea o degradare a calmului). Boala nu ne este un dusman, ci, paradoxal, cel mai bun prieten, caci are curajul sa ne spuna verde in fata ce, unde si cum gresim. De aceea, atitudinea de a o respinge este contraproductiva. Eforturile de a o nega si de a o suprima au ca rezultat cel mult mascarea simptomelor, si nu o reala vindecare. Dimpotriva, camuflarea manifestarilor fizice exprima refuzul de a ne privi cu luciditate, accentuandu-ne starea de inconstienta. Reprimandu-ne boala, pe noi ne reprimam. Negand-o ori dusmanind-o, pe noi ne negam sau ne dusmanim. Luptandu-ne cu boala, cu noi ne luptam - nu putem iesi decat invinsi, scufundandu-ne si mai mult in tenebrele ignorantei. Trebuie sa o acceptam si sa o intelegem, deoarece in acest mod pe noi ne acceptam si ne intelegem. Boala ne semnaleaza instrainarea de propriul sine, avand ca substrat ignoranta. Nu o putem vindeca decat daca revenim in maduva fiintei noastre, daca ne reimprietenim cu noi insine. Boala este calea deschisa catre esenta din noi. Nu este o inlantuire, ci fereastra deschisa catre libertate. Ignoranta ne incatuseaza. Un om bolnav nu mai este el insusi, nu se mai cunoaste pe sine, isi este siesi strain. Aceasta instrainare poate avea grade variate si se poate referi la diferite aspecte ale fiintei umane. Cea mai severa instrainare va genera si boala cea mai severa (si cea mai greu vindecabila).Boala este rodul unor convingeri false, adanc inradacinate in fiinta celui bolnav. Atat de adanc, incat ajung sa ia forme materiale si sa se manifeste la nivelul corpului fizic. Esenta tratamentului consta in dobandirea claritatii mentale care permite descatusarea de aceste convingeri gresite. Este ca si vindecat cel care intelege ca boala sa este licarirea care-l poarta catre intimitatea propriei fapturi si se accepta drept ceea ce este, se impaca cu sine insusi si are curajul de a se cunoaste si de a se transforma - procesul vindecarii in sine nu mai este decat o chestiune de timp; cu conditia, ce-i drept, ca modificarile din planul fizic (leziunile morfologice) sa nu fie prea severe (si deci ireversibile).Boala este consecinta unor rezonante joase pe care cel bolnav le intretine, avand falsa convingere ca este una cu ele. Ele isi au sorgintea in subsolul constiintei, inaccesibil in mod obisnuit fiintei umane, dar pot fi percepute de catre oricine, in stadiul incipient de manifestare, sub forma gandurilor si a trairilor degradante. Acolo, in hrubele mentalului, mocnesc reprimate tendintele noastre ascunse, negate, condamnate, ostracizate, natura noastra primara pe care nu vrem sa o recunoastem din cauza prejudecatilor si a inhibitiilor nascute din constrangeri sociale, familiale, religioase, politice, materiale, profesionale etc.Greseala esentiala pe care o comite cel susceptibil la boala este de a se confunda cu aceste manifestari psihomentale, de a se lasa cuprins cu totul de valtoarea, valvataia ori vijelia lor, de a-si lasa claritatea constiintei inecata in mlastina, mistuita de magma ori spulberata de vifor. Ele tin de structura lui, dar nu sunt decat involburari, vapai, vartejuri ale diferitelor straturi ale mentalului, distincte de samburele fiintei sale. El spune "sunt trist", "sunt manios" ori "mi-e teama" nereusind sa se disocieze (sa se detaseze) de aceste trairi, sa inteleaga ca sunt doar o parte din el, diferita de esenta sa, sa le perceapa doar ca pe niste fluxuri care ii parcurg structura tocmai din cauza frecventelor inferioare de vibratie pe care le mentine in faptura sa. Un individ nu sufera atat pentru greselile sale din trecut sau pentru ale altora, cat pentru greselile lui actuale, de fiecare clipa. In acest sens, boala este un nepretuit indrumator. Localizarea si tipul ei nu sunt niciodata intamplatoare, ci se coreleaza cu functia esentiala si/sau cu semnificatia subtila a organului/tesutului/teritoriului afectat. Rostul bolii este de a-i deschide ochii celui bolnav, de a-l scoate din ignoranta.Boala este pragul, poarta intredeschisa spre lumina. Putem sa o negam, sa o respingem, inchizand-o si zavorandu-ne in bezna prostiei, sau putem sa o deschidem larg, sa avem curajul sa pasim peste prag in lumina constiintei, a constientizarii - mintea ne devine clara, umbrele amagitoare ale ego-ului sunt date la o parte. Odata ce am trecut pragul, poarta inceteaza sa mai existe pentru noi - o lasam undeva in urma, nu ne mai intereseaza: boala nu-si mai are rostul, este vindecata.Articolul este extras din cartea "Fundamentele medicinei naturale - Principii generale" scrisa de Dr. Dorin Dragos si aparuta la Editura Deceneu. sursa: www.edituradeceneu.ro

HRĂNIREA INIMII prin intermediul hranei

Medicina Tradiţională Chineză consideră că limba este conectată cu muşchiul cardiac şi calitatea Sângelui poate fi evaluată după culoarea limbii. Contracţiile care apar la nivelul limbii şi determină tulburări de vorbire sunt considerate a fi legate de INIMĂ. Poetic vorbind, adevărul cuvintelor noastre şi claritatea cântecului nostru personal reflectă condiţia în care se află INIMA noastră.Pentru a ne hrăni inima, trebuie ca întregul proces al alimentaţiei să fie unul plin de bucurie. Să ne bucurăm de diferitele gusturi, texturi şi culori ale mâncărurilor, să ne facă plăcere împărtăşirea hranei cu prietenii şi să mulţumim totdeauna pentru sursa hranei. Putem avea la masă vin şi lumânări şi să creăm o atmosferă specială în care să mâncăm punând pe masă flori sau o muzică blândă în fundal. Nu ingredientele alimentelor sunt cele care hrănesc inima, ci mai ales iubirea şi intenţia pusă în pregătirea mesei şi aranjarea ei.
În viaţă, avem uneori nevoie de experienţe mai amare pentru a putea aprecia dulceaţa bucuriei, de aceea gustul amar este cel care hrăneşte energia inimii deşi un exces de amăreală o va bloca. O salată mai amăruie, un aperitiv mai amar sau o băutură mai amăruie precum rădăcina de păpădie stimulează inima. Gustul amar se găseşte şi în germenii de plante (de grâu, de schinduf, de ridiche etc) şi în tărâţe (borşul este acru-amar). Obiceiul de a consuma elixire amare înainte de masă duce la pregătirea sistemului digestiv pentru a extrage în mod eficient nutrienţi din hrană
şi a-i trimite către INIMĂ. Nu este nevoie de cantităţi mari de amar, doar câte puţin este suficient. Alimentele care conţin pigmenţi roşii, precum tomatele, cireşile sau ardeii roşii nutresc INIMA. Cercetări recente au arătat că tomatele coapte întăresc muşchiul inimii, la fel şi utilizarea moderată de vin roşu de calitate. Util este şi consumul moderat al stimulentelor precum paprica roşie sau piperul negru. Prea multă carne roşie ar putea avea efectul invers, celui stimulat, iar INIMA va fi stresată de prea multă sare, grăsime sau stimulente.

Deşi INIMA este bine protejată, natura sa este să conecteze. Prin intermediul INIMII ne conectăm cu sursa spirituală a vieţii, cu misterele profunde din lumea din jur, precum şi cu spiritele celorlalţi oameni, care sunt tovarăşii noştri de călătorie pe acest Pământ. Conexiunea noastră cu Marele Mister al vieţii duce la smerenie şi devoţiune. Rugăciunile şi ritualurile sunt expresiile naturale ale INIMII, precum şi poezia, muzica şi toate celelalte arte de sărbătorirea vieţii.

INFORMAŢII DESPRE PRODUSELE ALIMENTARE

Datele enunţate mai jos despre produsele alimentare şi acţiunea lor asupra organismului au un caracter strict informaţional. Citindu-le fiecare persoană are dreptul de a alege ce tip de alimentaţie să adopte.
Carnea
Omul a fost creat fiinţă erbivoră. Anatomiştii de asemenea susţin că organismul omului este complet analog organismului animalelor erbivore.
Prin urmare, ce este carnea?
1. După definiţia biologilor, ,,carnea — un produs greu de digerat; reacţia chimică de dezagregare a ei pană la produsele finite durează 6—8 ore. Iar scrierea formulelor chimice de dezagregare ar ocupa două table studenţeşti ”.
2. Produs ce intră rapid in putrefacţie. Acidul clorhidric slab din stomac nu este in stare să prelucreze bine bucata de carne inghiţită şi această bucată intră in stare de putrefacţie.
3. Produs de fermentaţie. Bucata de carne neprelucrată in stomac şi intestin incepe să fermenteze, in special in prezenţa painii dospite cu drojdie.
4. Sursă de toxine. Nefiind digerată, transformată in toxine, carnea stagnează in intestin(aşa cum intestinul este foarte lung—depăşind de 6 ori lungimea corpului), şi toxinelepătrund in ficat, rinichi, sange, articulaţii şi in toate celulele.
5. Sursă de gaze toxice de luptă. In urma dezagregării cărnii se obţin gaze toxice de luptă ca zarinul (sarin), zomanul, iperita.
6. Sursă de constipaţii. De obicei cauza constipaţiilor o constituie intrebuinţarea hranei cu conţinut caloric ridicat şi cu volum mic fără celuloza din legume (tartinele).
7. Sursă de fecaloame(fecale petrificate). Constipaţiile conduc la stagnarea cocoloşilor(bulgărilor) intraţi in putrefacţie.
8. Sursă de microbi patogeni in intestin. Masele de fecale in putrefacţie creează un mediu acid care favorizează dezvoltarea microflorei patogene.
9. Sursă de gaz metan — proteine de origine animală in putrefacţie. Metanul distruge vitaminele din grupa B, ca urmare scade imunitatea, nu se previne dezvoltarea necontrolată a celulelor şi a ţesuturilor — are loc o breşă in sistemul de protecţie impotriva cancerului.
10. Sursă de viermi intestinali şi protozoare.
11. Sursă de boli provocate de viruşi.
12. Sursă de infecţie tuberculoasă.
13. Sursă de formare a uraţilor amorfi, pietrelor de uraţi in rinichi.
14. Sursă de afecţiuni pentru alte organe. Se ştie că un anumit compartiment al intestinului stimulează anumite organe.
15. Sursă de toxine cadaverice — se formează după 2 ore de la sacrificarea animalului.
16. Sursă de informaţie despre ucigaşul animalului — omul. Această informaţie o poartă fiecare celulă a animalului ucis.
17. Sursă de nitraţi.
18. Sursă de medicamente nocive. Pentru ,,creşterea masei” vitele sunt hrănite cu doze mari de chimicale.
19. Poate fi o sursă de substanţe radioactive.
20. Sursă de agenţi cancerigeni. Salamurile, cremvuştii in special din import, conţin in cantităţi mari diverşi aditivi şi conservanţi, care pot fi cancerigeni.
Prelucrarea termică a produselor din carne, contribuie de asemenea la apariţia agenţilor cancerigeni.
O acţiune negativă asupra organismului o au supele de carne şi zeama de carne, dat fiind faptul că colagenul ţesutului conjunctiv la incălzirea in apă se transformă in clei-gluten (gelatină). Intrebuinţarea alimentelor ce conţin o mare cantitate de colagen sub formă de gelatină, are urmări negative asupra funcţiilor rinichilor şi ale sistemului articular.