Emotii vs Sentimente

De secole, lumea subiectiva a emotiilor a fost abordata de filozofi si psihologi , dar mai ales in ultimii 30 de ani. Printre cei mai dedicati acestor studii se afla si Dr. Antonio R. Damasio, care conduce Departamentul de Studii Neurologice al Universitatii din Iowa din 1986. El si sotia lui neurologul Hanna Damasio, au creat una dintre cele mai largi baze de date cu informatii de cum functioneaza creierul, cuprinzand sute de studii ale leziunilor pe creier si diagnostic prin imagerie.RMN. Toate acestea l-au ajutat pe acesta sa inteleaga felul in care apar emotiile si sentimentele, si cum pot ele sa influenteze comportamentul uman.De curand, Prof. Damasio a raspuns unor intrebari ale redactorilor de la “New Scientist”, legate de rezultatele studiilor sale despre sentimente si emotii, desfasurate pe parcursul a 30 de ani, astfel:Despre importanta emotiilor umane – “acestea sunt implicate in toate comportamentele umane si determina inclusiv calitatea si adecvarea deciziilor pe care le luam, permanent, chiar daca nu suntem constienti de acest lucru”.Diferente semnificative intre sentimente si emotii – “in limbajul current acesti termeni sunt interschimbabili, iar asta arata cat de strans sunt conectate emotiile cu sentimentele. Dar pentru neurostiinte, emotiile sunt mai mult sau mai putin – reactii ale corpului la anumiti stimuli. Cand ne e frica de ceva, inima incepe sa bata mai repede, gura devine uscata, muschii se contracta, etc. Reactiile emotionale sunt automate si inconstiente. Sentimentele apar dupa ce devenim constienti in creierul nostru de schimbarile fizice si fiziologice, si doar atunci noi experimentam sentimentul fricii”.Putem spune ca sentimentele sunt alcatuite din emotii? – “Da, creierul primeste constant
semnale de la corp si inregistreaza ce se intampla . Aceste informatii sunt prelucrate in centrul “somato-senzorial” care alcatuieste o “harta” neurala a emotiilor. Sentimentele apar cand harta este “citita” in suficienta masura ca sa devenim constienti de schmbarile starilor noastre fizice.” Toate sentimentele isi au originiea in fizic? – “Nu toate sentimentele rezulta din reactiile la stimuli externi. Uneori schimbarile sunt generate de simularile interne “hartii” din creier. De exemplu, cand simtim simpatie pentru o persoana, noi simtim simpatia pentru persoana re-creata in harta noastra interna. Alteori, cand stress-ul sau durerea fizica depasesc un anumit prag si devin extreme, creierul blocheaza semnalele, le ignora, fara sa se formeze sentimentul de frica.
Corpul si mintea sunt doar aspect diferite ale unor procese biologice specifice.” Care este rolul emotiilor si sentimentelor in procesele Constiintei? – “Constiinta, la fel de mult ca si sentimentele noastre, este bazata pe reprezentarile corpului si cum reactioneaza el la stimuli specifici. Imaginea de sine nu ar fi poisibila fara aceste reprezentari. Eu cred ca oamenii isi dezvolta imaginea de sine pentru a-si mentine homeostazia organismului. Creierul are nevoie constat de up-date cu informatii despre starea corpului, cu regularitate, pentru toate procesele, pentru a-l mentine in viata. Este singura cale prin care un organism poate supravietui intrun
mediu permanent in schimbare. Emotiile singure – fara sentimentele constientizate, nu ar fi suficiente. Adultii ar fi neajutorati la fel ca si copiii daca si-ar pierde imaginea de sine constienta.” Animalele au si ele constiinta si sentimente? – “Eu cred ca si animalele dezvolta un concept de sine bazal, care se refera la “core-self”. Pentru mai mult decat atat, ar fi nevoie de o memorie auto-biografica. Oare au animalele asa ceva?”
Credeti ca vom fi candva capabili sa cream constiinta si sentimente artificial? – “Un organism poate dezvolta sentimente numai cand creaza o reprezentare a functiilor corpului legatade schimbarile care apar in creier. Fara acest mechanism, nu exista constiinta. Este nesigur acum daca acest mecanism poate fi realizat de o masina, sau daca noi vrem cu adevarat masini cu sentimente.”

Adam-fragment din cartea Biblia Hazlie de Leo Taxil

"Sunt om şi mă numesc Adam; se pare că asta inseamnă pământ roşu, pentru că am fost făcut din lut, ca un urcior oarecare. Câţi ani oi fi având? M-am născut acum cấteva zile, dar,după cum spune o zicală bătrânească, un bărbat are atâţia ani cât ii arată faţa. Iată de ce pot spune că, la drept vorbind, m-am născut la vârsta de 28 de ani, având toate măselele... Ba nu,incă nu toate măselele. Imi lipsesc deocamdată măselele de minte.Sunt bine legat, nu? Şi apoi cum aş putea să nu fiu băiat frumos din moment ce, cu excepţia vârstei şi a bărbii, sint o copie fidelă a domnului, a celei mai vestite fiinţe din tot universul? Admiraţi-mi, vă rog, sănătatea, priviţi aceste braţe, picioarele zvelte, muşchii bujorii din obraji... Nici urmă de reumatism! Nu-mi pasă de nici un fel de boală, nici măcar de vărsat: tăticul m-a zămislit gata vaccinat. Fără indoială, sunt băiat frumos!Şi duc o viaţă de huzur in acest rai minunat. Mă duc unde vreau, rup din copaci orice fructe şi măninc cât incape in mine. Nu simt nici cea mai mică oboseală, pentru că nu fac nimic. Mă tăvălesc pe iarbă numai din plăcere.In ziua a treia, amabilul meu amfitrion, Dumnezeu, mi-a organizat o mică distracţie,despre care voi păstra o amintire plăcută toată viaţa.Toate animalele au defilat prin faţa mea. Şi pe fiecare vietate cum o vei numi, aşa va fi numele ei, mi-a spus moşneagul. Aşa ospitalitate mai zic şi eu!Nici nu vă inchipuiţi cite vieţuitoare au defilat prin faţa mea! N-am crezut vreodată că există atitea fiinţe pe lume. Totuşi, nu mi-a fost greu să le dau nume la fiecare. Limba pe care o vorbesc cât se poate de curgător, deşi n-am invăţat-o niciodată şi nicăieri, este o limbă neobişnuit de bogată, cu nenumărate expresii. Fără să stau o clipă pe gânduri, mi-am dat seama ce insuşiri are fiecare animal, privindu-l doar, şi am definit printr-un singur cuvânt

particularităţile fiecărei specii. Prin urmare, numele dat de mine este in acelaşi timp şi o definiţie precisă şi completă. Să luăm, de exemplu, animalul care mai târziu va fi denumit equus in latină, cheval in franceză, cal in romană etc. Ei bine, eu i-am dat un nume care defineşte cu precizie acest patruped, cu părul, coada şi hamul lui. Ah, limba pe care o vorbesc nu-şi are seamăn şi ce rău imi pare când mă gândesc că intr-o zi ea va dispărea pentru totdeauna!

Parada tuturor fiinţelor vii a fost admirabilă. Şi cind spun admirabilă incă n-am spus totul.Am avut şi un număr comic in program, şi anume când au apărut peştii. Grădina noastră se află pe uscat, departe de ţărmul mării. Aici sint numai râuri, adică apă dulce. Vă inchipuiţi ce mutră făceau peştii de mare, nevoiţi să urce in sus pe Tigru şi Eufrat pentru a mi se infăţişa?Lipsa apei sărate ii supăra teribil. Am râs cu hohote! Dar din cale-afară de rău au dus-o mamiferele acvatice! Din fericire, tăticului i-a venit ideea să lărgească in mod excepţional,

pentru ziua aceea, râurile din grădiniţa mea, că altminteri nici o balenă n-ar fi putut să treacă vreodată prin ele... Numai cât le-am dat numele şi să fi văzut cum au şters-o, dând de zor din inotătoare pentru ca să ajungă cât mai curând in oceanul lor. Mă ţineam cu miinile de burtă nu alta!

Poate că se vor găsi unii care nu vor crede această poveste. Nelegiuiţii vor tăgădui că ocele, morsele, urşii albi, pinguinii au putut să coboare pentru această paradă in valea Tigrului şi Eufratului, că tot aici s-au adunat cangurul, ornitorincul, struţul şi emuul din Australia, elefanţii, rinocerii, hipopotamii şi crocodilii din Africa, papagalii, lamele, aligatorii,anacondele din America de Sud etc. Ei şi ce-i cu asta? Critica nu are nici o importanţă. Pe cuvântul meu că am văzut aici, in grădina Edenului, foci, reni, balene, vulpi polare şi alte

animale din toată lumea. Cârcotaşii vor spune:Dar cum au ajuns acolo specii unice de peşti din diferite lacuri, de pildă peştele fera, care nu se găseşte decit in lacul Constanţa? Aceşti peşti au primit permisie specială de la Dumnezeu şi s-au prezentat la parada din Eden... pe calea aerului. Afurisiţi să fie păgânii care nu se declară mulţumiţi cu această explicaţie!Şi, la urma urmelor, la ce naiba mă angajez eu intr-o dispută in legătură cu toate acestea?Cu atât mai rău pentru cei care nu-mi vor da crezare când afirm că prin faţa mea s-au perindat toate animalele: vertebrate, nevertebrate, reptile. Nu există o singură insectă căreia să nu-i fi dat nume. Dar ceea ce m-a uimit cel mai mult a fost un vierme mare, alb, lung şi plat, care a ieşit uşurel chiar din mine, un vierme respingător, numit ulterior de naturalişti tenie. Acest prostănac lung cât toate zilele, cum a ieşit, mi-a făcut indată o plecăciune adâncă. I-am dat un nume, după care el s-a băgat din nou in mine şi s-a instalat inăuntrul meu. Pomenesc toate acestea numai pentru a fi precis. Ca să spun drept, nici nu ştiam că sint locuit pe dinăuntru. De altfel, locatarul meu nu mă stinghereşte câtuşi de puţin. Nimic nu tulbură viaţa incântătoare pe care o duc de cinci zile"............................Leo Taxil