Căutatrea fericirii pe
care omul preconizează să o găsească tind, în mod invariabil, să se îndrepte
către obiecte şi întâmplări externe. Mulţi gândesc: „dacă aş putea să-mi cumpăr
o maşină. ..“, sau „dacă aş fi capabil să pun mâna pe postul acela...“, sau
„dacă aş trăi în America aş fi fericit..." Mintea se poate linişti şi
poate rămâne paşnică un scurt interval de timp, odată ce a dobândit obiectele
dorite, dar, cu timpul, va sfârşi plictisindu-se să se tot joace cu noile
jucării şi îşi va începe căutarea de plăceri în altă parte. Obiectele exterioare eşuează de fiecare dată în
încercarea lor de a aduce fericirea căutată. Cineva poate cuceri noi posesiuni
materiale, un post cu mai multă responsabilitate, faimă şi, deci, mai bine
plătit, o vilă pe malul mării, dar mintea sa va rămâne mereu aceeaşi.
Autentica satisfacţie derivă din atitudinea faţă
de lumea exterioară şi nu de la obiectele în sine. Toată lumea trece prin
momente mai dificile în viaţă, totuşi, se trăieşte mai fericit când obstacolele
sunt înfruntate cu o minte senină.Marele pariu constă, deci, în a dobândi control
asupra lumii interioare. Mintea conversează tot timpul cu ea însăşi; îşi
aminteşte de evenimente trecute, îşi reface istoriile diverselor etape care i
s-au părut mai convenabile, face planuri de viitor, dezbate în termeni de pro
şi contra asupra cutarei sau cutarei probleme. Reducând în chip metodic acest
dialog intern şi focalizând atenţia în obiecte pozitive şi inspiratoare
spiritual, se poate începe o înţelegere profundă a mecanismului psihic şi se
poate dezvolta o viaţă mai eficientă.
Dar amintirea este un animal foarte
înşelător şi nu e aşa de uşor de domsticit. Există numeroase teorii despre
forma în care funcţionează. Totuşi, procesul mental uman continuă să rămână
intangibil şi misterios. De ce se află cineva, deseori, sub presiunea aceloraşi
probleme şi a aceloraşi frustări?
Există o voinţă liberă, un liber arbitru,
dar numai când se utilizează cu scopul de a distruge tabieturile formate de-a
lungul unei vieţi.
Se spune că trăim într-o societate liberă,
dar adevărul este că fiecare individ este sclavul propriilor lui dorinţi şi
emoţii. Ia gândiţi-vă la acel prieten care fumează şi care ia hotărârea să se
lase de acest viciu „mâine". Timp de câţi ani a stat prins în
această capcană? El, realmente, vrea
să se elibereze din ghearele obişnuinţei, dar îi lipseşte controlul minim
necesar asupra propriei sale minţi.
Mintea este, în mod sigur, ca un disc.
Conţine şanţuri sau impresiuni, numite samskaras în
limba sanscrită. Aceste samskaras se formează atunci când anumite gânduri, sau V r itt is -uri, devin o obişnuinţă. Spre exemplu, un om
trece în faţa unei vitrine de patiserie şi vede o prăjitură de ciocolată. In
mintea lui survine un v r i 11 i i „Ce delicioasă! Vreau să mi-o cumpăr
imediat!" Dacă ar ignora acest v r itt i şi şi-ar îndrepta atenţia asupra
altui lucru, impresiunea nu ar agrava un şănţuleţ pe discul minţii, adică osamskara; dar, dacă se identifica cu gândul atractiv, îi dă
viaţa acestuia în propria lui minte. Şi se formează o nouă impresiune. Cumpără
prăjitura şi decide să se desfete după masă. Să presupunem că are drum prin
faţa aceleiaşi patiserii în toate marţele şi joile. De fiecare dată îşi va
aminti de acea delicioasă prăjitură iniţială şi îşi va cumpăra alta. Ceea ce a
fost la origine un flash în mintea lui s-a transformat acum într-o forţă care
îi dirijează viaţa. S-a format unsamskara. Samskaras-urile
nu trebuie să fie în mod necesar negative, Pot exista în minte impresiuni care
înalţă şi inspiră, altele care tulbură şi deprimă.
Scopul imediat al meditaţiei este acela de a crea şanţuri mentale noi
şi pozitive, eradicându-le pe acelea care sunt destructive. E un proces absolut ştiinţific, dar, în
acelaşi timp este un scop spiritual. Nu e suficient să elimini ceea ce e
negativ. Trebuie făcute eforturi pentru a cultiva dragostea, compasiunea,
spiritul de slujire către ceilalţi, bucuria şi amabilitatea şi toate celelalte
calităţi care, nu numai că ne ajută să ducem o viaţă fericită ci de asemenea
iradiază către ceilalţi stimulându-i să facă la fel cu ei înşişi.
Toată lumea vrea mai binele. La toţi ne-ar place
să gândim că sutem perfecţi, dar, în ciuda repetatelor hotărâri, cu toţii ne
surprindem de cele mai multe ori că suntem mai puţin decât ceea ce ne-ar fi
plăcut să fim. Cauza acestei autoiluzionări periculoase este a h a m k a r a ,
care în sanscrită înseamnă ego. Sri Sankara, unul dintre oamenii cei mai înţelepţi ai tuturor timpurilor, a confirmat în
cartea sa „Vivekachiudamani":
„Toate calamităţile omeneşti se datorează
egoului. Agoniile umanităţii se datorează egoului. Dorinţa e cauzată de sclavia
egoului; nu există un duşman mai mare ca egoul".
Aceasta ahamkara(ego)este cauza întregii sclavituţi şi este obstacolul
principal în experimentarea Realităţii interne.
Ego-ul
este aspectul auto-arogant al minţii. Este cel ce separă individul de
umanitatea lui cu ceilalţi şi cu propria sa natură interioară, susţinând
„egoismul". Ahamkara este cel mai uriaş obstacol pentru
liniştea minţii,, pentru că este cea care ocupă toate minţile, independent de
ceea ce indivizii sunt, fie mai buni sau mai răi, au mai multe sau mai puţine
bogăţii mai multă sau mai puţină putere. Formele ei sunt; dorinţa, orgoliul,
mania, decepţia, avariţia, geloziile, desfrâul şi ura.
Este
aspectul minţii cel mai greu de controlat, pentru că natura sa este atât de
înşelătoare încât e foarte greu de depăşit.
Prin meditaţie ne transformăm în spectatori ai
propriei noastre minţi. în stadiile iniţiale nu se poate să ajunge mai mult
decât la o mărire a propriei înţelegeri de sine, observând cum egoul se afirmă
pe sine însuşi în mod constant.
Dar, cu trecerea
timpului, jocul lui devine familiar şi meditatorul preferă în locul lui
satisfacţia liniştii. Când, până la urmă, egoul este supus energiile pot,
atunci, să se utilizeze într-un mod constructiv în dezvoltare personală şi în
serviciul celorlalţi.
Orice persoană proiectează în jurul ei un anumit
tip de vibraţie. Există persoane a cărei companie este o autentică plăcere. Par
să aibă o anumită prana, sau energie vitală, care o împărtăşesc
tuturor. Există de asemenea negativii şi deprimaţii, care ne dau impresia că
absorb prana celorlalte persoane din preajma lor. Motivul acestui fapt este că
există o anumită putere pe care o conţine gândul şi care e foarte subtilă, dar
foarte puternică. Noi toţi, conştient sau inconştient, transmitem şi
recepţionăm gânduri. Acest fapt explică cum unii indivizi pot să aibă
experienţe parapsihologice întâmplătoare. Sunt unii care le numesc coincidenţe,
dar nu sunt. Abilitatea de a comunica şi primi gânduri e.ste în mod special
dezvoltată la anumite persoane, dotate cu o mare intuiţie.
Orice gând are greutate, forma, mărime,
culoare, calitate şi putere. Un
meditator experimentat poate vedea toate aceste aspecte în mod direct cu
ajutorul ochiului său interior. De exemplu, un gând spiritual are culoarea
galbenă, în timp ce un gând încărcat de mânie şi ură are culoarea roşie închis.
Gândul este ca un obiect. în acelaşi mod în care se poate dărui unui prieten un
măr şi apoi i se poate lua, tot aşa e posibil să îi oferim cuiva un gând
puternic şi apoi să i-l retragem.
Binele
şi Răul, prietenul şi duşmanul nu sunt decât creaţii ale minţii. Fiecare om
crează, cu propria sa imaginaţie, o lume de virtute şi de vicii, de plăcere şi
de durere. Aceste calităţi nu provin de la obiectele însele, ci aparţin strict
atitudinii mentale interne. Ceea ce pentru unii constituie o bucurie, pentru altul
c o nefericire. Gândurile unui om îi controlează acestuia viaţa, îi modelează
caracterul, îi deformează destinul şi pot afecta şi persoanele din jur. Când a
fost bine priceput potenţialul cuprins într-un gând, va începe o nouă eră de
înflorire spirituală atât pentru individ cât şi pentru întreaga umanitate.
SWAMI VISHNU DEVANDA
|
Va
urma…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu