"Sunt om şi mă numesc Adam; se pare că asta inseamnă
pământ roşu, pentru că am fost făcut din lut, ca un urcior oarecare. Câţi ani oi fi având?
M-am născut acum cấteva zile, dar,după cum spune o zicală bătrânească, un bărbat are atâţia
ani cât ii arată faţa. Iată de ce pot spune că, la drept vorbind, m-am născut la vârsta de 28 de
ani, având toate măselele... Ba nu,incă nu toate
măselele. Imi lipsesc deocamdată măselele de minte.Sunt bine legat, nu? Şi apoi cum aş putea să nu fiu băiat
frumos din moment ce, cu excepţia vârstei
şi a bărbii, sint o copie fidelă a domnului, a celei mai vestite fiinţe din tot universul?
Admiraţi-mi, vă rog, sănătatea, priviţi aceste braţe, picioarele zvelte,
muşchii bujorii din
obraji... Nici urmă de reumatism! Nu-mi pasă de nici un fel de boală, nici
măcar de vărsat: tăticul m-a zămislit gata vaccinat. Fără indoială,
sunt băiat frumos!Şi duc o viaţă de huzur in acest rai minunat. Mă duc unde
vreau, rup din copaci orice fructe şi măninc cât incape in mine. Nu simt nici cea mai
mică oboseală, pentru că nu fac nimic. Mă tăvălesc pe iarbă numai din plăcere.In ziua a treia, amabilul meu amfitrion, Dumnezeu, mi-a
organizat o mică distracţie,despre care voi păstra o amintire plăcută toată viaţa.Toate animalele au defilat prin faţa mea. Şi pe fiecare vietate cum o vei numi, aşa va fi numele ei, mi-a spus moşneagul. Aşa
ospitalitate mai zic şi eu!Nici nu vă
inchipuiţi cite vieţuitoare au defilat prin faţa mea! N-am crezut vreodată că există atitea
fiinţe pe lume. Totuşi, nu mi-a fost greu să le dau nume la fiecare. Limba pe
care o vorbesc cât se
poate de curgător, deşi n-am invăţat-o niciodată şi nicăieri, este o limbă neobişnuit de
bogată, cu nenumărate expresii. Fără să stau o clipă pe gânduri, mi-am
dat seama ce insuşiri are fiecare animal, privindu-l doar, şi am
definit printr-un singur cuvânt
particularităţile
fiecărei specii. Prin urmare, numele dat de mine este in acelaşi timp şi o definiţie precisă
şi completă. Să luăm, de exemplu, animalul care mai târziu va fi denumit equus in latină, cheval in franceză, cal in romană etc. Ei bine, eu i-am dat un nume care defineşte cu precizie acest patruped, cu părul, coada
şi hamul lui. Ah, limba pe care o vorbesc nu-şi are seamăn şi ce rău imi pare când mă gândesc
că intr-o zi ea va dispărea pentru totdeauna!
Parada tuturor
fiinţelor vii a fost admirabilă. Şi cind spun admirabilă incă n-am spus
totul.Am avut şi un număr comic in program, şi anume când au
apărut peştii. Grădina noastră se află pe uscat,
departe de ţărmul mării. Aici sint numai râuri, adică apă dulce. Vă inchipuiţi
ce mutră făceau
peştii de mare, nevoiţi să urce in sus pe Tigru şi Eufrat pentru a mi se
infăţişa?Lipsa apei sărate
ii supăra teribil. Am râs cu hohote! Dar din cale-afară de rău au dus-o mamiferele acvatice! Din fericire, tăticului i-a venit ideea
să lărgească in mod excepţional,
pentru ziua aceea, râurile din grădiniţa mea, că altminteri
nici o balenă n-ar fi putut să treacă vreodată prin ele... Numai cât le-am dat numele şi să fi
văzut cum au şters-o, dând de zor din inotătoare pentru ca să ajungă cât mai curând in oceanul
lor. Mă ţineam cu miinile de burtă
nu alta!
Poate că se vor
găsi unii care nu vor crede această poveste. Nelegiuiţii vor tăgădui că ocele,
morsele, urşii albi, pinguinii au putut să coboare pentru această paradă in
valea Tigrului şi
Eufratului, că tot aici s-au adunat cangurul, ornitorincul, struţul şi emuul
din Australia,
elefanţii, rinocerii, hipopotamii şi crocodilii din Africa, papagalii, lamele,
aligatorii,anacondele din
America de Sud etc. Ei şi ce-i cu asta? Critica nu are nici o importanţă. Pe cuvântul meu că
am văzut aici, in grădina Edenului, foci, reni, balene, vulpi polare şi alte
animale din toată
lumea. Cârcotaşii vor
spune:Dar cum au ajuns acolo specii unice de peşti din
diferite lacuri, de pildă peştele
fera, care nu se găseşte decit in lacul Constanţa? Aceşti peşti au primit permisie specială de la
Dumnezeu şi s-au prezentat la parada din Eden... pe calea aerului. Afurisiţi să fie păgânii care
nu se declară mulţumiţi cu această explicaţie!Şi, la urma
urmelor, la ce naiba mă angajez eu intr-o dispută in legătură cu toate acestea?Cu atât mai rău
pentru cei care nu-mi vor da crezare când afirm că prin faţa mea s-au perindat toate animalele: vertebrate, nevertebrate, reptile. Nu există o singură insectă căreia să nu-i
fi dat nume. Dar ceea ce m-a uimit cel mai mult a fost un
vierme mare, alb, lung şi plat, care a ieşit uşurel
chiar din mine, un vierme respingător, numit ulterior de naturalişti tenie. Acest prostănac lung cât toate zilele, cum a ieşit, mi-a făcut
indată o plecăciune adâncă. I-am dat un nume, după care el s-a băgat din nou in mine şi s-a instalat
inăuntrul meu. Pomenesc toate acestea numai pentru a fi precis. Ca să spun drept, nici nu
ştiam că sint locuit pe dinăuntru. De altfel, locatarul
meu nu mă stinghereşte câtuşi de puţin. Nimic nu tulbură viaţa incântătoare pe care o duc de
cinci zile"............................Leo Taxil
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu